Incultura

Posted: Ianuarie 31, 2013 in Colega de camera

 Articolul original apartine d-rei Diana Iulia Orosanu  – un FALLEN ANGEL, insa cu un suflet a carui valoare intrinseca inimaginabila, poate – intr-adevar – marca intregi existente …

ochiul lui Horus

” Într-o lume în care oamenii sunt preocupați peste măsură de tot ceea ce înseamnă material, din ce în ce mai mulți ignoră cu desăvârșire adevăratele valori existente pe această planetă, de care ar trebui să fie cu adevărat interesați. Simboluri precum „moralitatea” ,  „spiritualitatea” și „pacea interioară”, „cunoașterea”, „știința” și recunoașterea meritelor reprezentanților ei, toate acestea își pierd importanța în fața luxului, din ce in ce mai mulți adoptă comportamente nepotrivite ca de exemplu infatuarea, disprețul și aroganța. Acum, nu se mai pune accentul pe dezvoltarea intelectuală, numărul adepților acestui stil de viață mărindu-se cu o viteză extraordinară. Într-adevăr, este incontestabilă nevoia de-a deține câteva resurse financiare, fără de care în societate, oricui îi poate fi restricționat accesul la un trai decent, însă problema este că din dorința obținerii avuției și a puterii, oamenii devin trufași, răutacioși, din cale-afară de egoiști, ba mai mult, violenți, disprețuitori și periculoși. În acest stadiu, ei își duc viața mai departe, conform legilor sau împotriva lor, religiilor și îndemnelor acestei societăți.

Din nefericire, una dintre dilemele cele mai de seamă ale zilelor noastre, este incultura.  Situația este foarte gravă, la nivel european s-a constatat conform unor studii că peste 60% din populație suferă de analfabetism. Ceea ce este cu adevărat îngrijorător din acest punct de vedere, se referă la starea de neștiință a românilor. Deși suntem cunoscuți ca având o istorie culturală de seamă, cercetările ne arată cum peste 40% dintre copiii și adolescenții cu vârste cuprinse între 11, respectiv 14-16 ani, nu știu să citească sau să scrie corect. Comisia Europeană a efectuat mai multe sondaje, potrivit cărora 9 din 10 copii nu dețin mai mult de 10 cărți în bibliotecă, ba mai mult, nici măcar specialiștii din școli nu se mai ocupă de acest apect, tot mai mulți preferând indiferența și deci elevii suportând consecințele comportamentului impasibil al cadrelor didactice. Dar mai există și acei părinți care, aflându-se în neputința de-a le insufla copiilor o atitudine normală față de aceste aspecte, dețin resurse considerabile, în așa fel încât copiii lor să-și poată găsi cu ușurință locul printre cei cu adevărat interesați  de a deprinde cât mai multe cunoștințe în diferite domenii. Așadar, întâlnim în tot mai multe facultăți, studenți care nu-și cunosc nici măcar specializarea, dar care, sprijiniți financiar, ajung să urmeze și cursurile masterelor, obținând în cele din urmă chiar și diplome de doctoranzi.

Pentru unele persoane, acesta nu este un motiv de îngrijorare, dar pentru cei care se chinuie efectiv, să-și trăiască viața din pricina acestor scursuri ale societății, problema se transformă intr-o luptă, gândurile devin negre, iar nopțile pline de coșmaruri, pentru că în esența lor, așa sunt cei culți, neliniștiți de situația în sine. Majoritatea caută tot felul de soluții, însă sunt slabe șanse  ca acestea din urmă să rezolve mare lucru, întrucât se poate observa cu ușurință o lipsă a interesului față de cultură a persoanelor vizate: maneliștii, de pildă, care și ei la rândul lor promovează valorile materiale, mai presus de orice. Din păcate și numărul adepților acestui stil de muzică este intr-o creștere vizibilă, în raport cu cel al biletelor vândute la o piesă de teatru,  concert de operă sau chiar cinematograf. În România, muzeele sunt cel mai rar vizitate, bugetul alocat anual acestor instituții este de 0, 03%. Tot mai multe persoane confudă arta cu plagiatura, ridică pe înalte postamente, persoane neinsemnate și se  lasă orbiți de cuvinte, chiar dacă în medie, acestea sunt transmise (atât vorbite cât și scrise)  greșit.  Dar, lăsând deoparte asta și privind mai îndeaproape dilema socială, observăm  cum incultura conduce la situații mult mai grave decât și-ar putea imagina unii, ca de exemplu moartea. Da, este adevărat, dacă o mamă care dă naștere unui copil, ar ști să citească și să scrie, micuțul ar avea cu 50% mai multe șanse să trăiască  în primii 5 ani de viață. De asemenea, ca planuri de viitor în vederea combaterii analfabetismului, 7 milioane de cazuri ale infectării cu HIV/SIDA, ar putea fi prevenite, în măsura în care toți copiii ar avea acces la educația primară.

Bineînțeles, tot mai multe instituții s-au arătat afectate și îngrijorate de situația existentă în momentul de față a celor privați de cultură, astfel fiind aduse în discuție și urmând a fi puse in practică diferite programe de combatere a fenomenului. De exemplu, dreptul la educație al fiecăruia, este susținut de către „Organizaţia Salvaţii Copiii, împreună cu partenerii săi tradiţionali – Ministerul Educaţiei Cercetării şi Inovării[1], Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti, Centrul de Resurse şi Asistenţă Educaţională al Municipiului Bucureşti, Centrul Romilor pentru Intervenţie Socială şi Studii „Romani Criss”, Centrul pentru Educaţie şi Dezvoltare profesională „Step by Step”, Asociaţia Ovidiu Rom şi Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ” prin derularea acțiunilor din cadrul Campaniei Globale pentru Educație, 2009. Programul “Campania globală pentru educație” propune o analiză deosebită a problemei și nu numai. Persoanele vizate pot beneficia de diferite metode în vederea alfabetizării, indiferent de proveniență, vârstă, etnie, religie; cu alte cuvinte, dreptul tuturor persoanelor de a învăţa să scrie şi să citească,  fără niciun fel  de criteriu discriminatoriu. Reprezentanții Campaniei, evidențiază ideea că „Educaţia deschide uşi. Incapacitatea de a citi şi inabilitatea de a înţelege ceea ce se citeşte sunt stigmate care condamnă la marginalizare socială, expun la riscuri crescute de îmbolnăvire, restrâng posibilităţile de integrare pe piaţa muncii şi sunt direct corelate cu un nivel crescut al sărăciei, al criminalităţii şi al delincvenţei juvenile.” De asemenea, programul vizează și niște obiective, având ca scop metodele de intervenție în vederea ameliorării problemei existente, precum și sprijinirea persoanelor aflate în dificultate. Aceste obiective sunt prezentate în următoarea formă :

  • Dezvoltarea sistemului „A Doua Şansă” – revizuirea metodologiei specifice actuale, precum şi promovarea şi multiplicarea acestor programe
  • Alocarea, din bugetul pentru educaţie, a unor sume care să susţină în mod realist introducerea şi multiplicarea programelor Şcoală după Şcoală”; acestea ar putea contrabalansa lipsa resurselor materiale sau nivelul scăzut de educaţie al părinţilor şi lipsa condiţiilor adecvate studiului acasă
  • Incluziunea copiilor din categorii defavorizate să fie un criteriu de evaluare al şcolilor
  • Aplicarea propunerilor de schimbare a metodologiei de evaluare a performanţei cadrelor didactice astfel încât progresul şcolar atins de fiecare elev în parte să prevaleze; în acest mod se vor crea premisele diminuării analfabetismului funcţional înregistrat la nivel gimnazial şi liceal.

Pe lângă toate acestea, Campania Globală pentru Educație, mai oferă și o posibilitate celor care doresc să se implice în proiect, de-a participa în mod constant la diferitele întruniri din cadrul programului:

„Vă invităm aşadar să luaţi atitudine alături de noi pentru:

  • asigurarea dreptului la educaţie al fiecărei persoane
  • adoptarea de măsuri speciale pentru a facilita accesul la educaţie al copiilor aflaţi în situaţii dificile, inclusiv al copiilor exploataţi economic, al celor aparţinând minorităţilor etnice, al adolescenţilor/tinerilor privaţi de libertate, precum şi al celor din zonele izolate sau afectate de calamităţi
  • dezvoltarea şi promovarea programelor care să ofere tinerilor şi adulţilor o a doua şansă pentru completarea studiilor, în special a celor elementare
  • diversificarea programelor de tip „şcoala după şcoală” în care copiii să aibă posibilitatea să aprofundeze noţiunile predate în timpul cursurilor şi să fie susţinuţi în rezolvarea aplicaţiilor;
  • susţinerea programelor de învăţare pe tot parcursul vieţii.”

 

Ca opinie proprie, pot afirma că implicarea voluntarilor este una cât se poate de inovatoare, persoanele dornice de a contribui aducând poate noi idei, demne de a fi luate în considerare, sau de ce nu, poate chiar urmate.

Ideea mea personală cu privire la soluționarea analfabetismului, vizează o schimbare a acestei situații la nivel național, întrucât nu sunt adepta migrației, mai bine-zis, nu consider că aceasta ar fi soluția unei vieți mai bune, ci doar implicarea mea în diferitele probleme sociale, va contribui la clădirea unui viitor strălucit al României. Cred că mai mult decât oricare alta, țara noastră se află în mare impas, iar emigrând nu facem altceva decât să ne renegăm proveniența, astfel dezvoltându-se și egoismul din noi. Este păcat să facem abstracție de relația trecut-prezent a acestei națiuni, care cândva își primea laudele bogăției culturale. Într-o continuă goană după material, tot mai mulți uită în totalitate de existența Sinelui Suprem și-a datoriei fiecăruia dintre noi de-a ne iubi aproapele, de-a-l ajuta și mai ales, că dintre toate bogățiile, doar cele sufletești și  morale sunt cele care contează cu adevărat, pentru că acestea sunt defapt aducătoare de recunoștință și de stări pozitive. Din păcate, oamenii își ignoră menirea pe Pământ, tot mai mulți preferând să adopte o atitudine detașată, în locul implicării în dilemele societății de astăzi, pe care respingându-le, nu duc decât la sporirea factorilor negativi. E bine totuși că mai există și persoane care pun accentul pe simboluri, altele decât siglele autoturismelor scumpe. Doar împreună vom reuși să învingem în lupta cu lenea, foamea, incultura, violența și restul factorilor negativi care predomină în acest minunat peisaj românesc, de care cei conștienți se folosesc pentru  a se îmbogăți, în timp ce alții se chinuie de pe-o zi pe alta să supraviețuiască. Avem o țară superbă, plină de sol fertil și resurse minerale, cele patru anotimpuri ne ajută enorm, nu numai în agricultură; Marea Neagră, Carpații și câmpiile, geniile de-a lungul timpului, eroii patriei, atât de multe valori își pierd însemnătatea și importanța, oamenii fiind din ce în ce mai puțin informați despre cele mai sus menționate. Propunerea mea cu privire la acest aspect, vizează în mod special legătura dintre întreaga tehnologie de care dispunem și intenția de-a ne salva din situația de față. Ce-ar fi dacă în loc de personaje animate care instigă la comportamente violente, copiii ar urmări la T.V. programe educaționale, desene animate pline de mesaje pozitive? Oare nu cumva această cutie îndoctrinantă este cauza multor evenimente neplăcute din viața de zi cu zi? Imaginați-vă evoluția lucrurilor, dacă jurnaliștii ar prezenta mai puține situații conflictuale și-ar pune accentul pe activitățile culturale la care, atât părinții cât și copiii lor ar putea participa gratuit. Aceste programe chiar există, după cum am prezentat Campania Globală pentru Educație. Este o acțiune despre care prea puțini află, întocmai pentru că nu este atât de promovată. Desigur, am fi tentați să vorbim despre internet, sursa inepuizabilă de informație, jocurile sângeroase și odioasele personaje pe care cei mici le controlează cu ușurință doar printr-un mouse și-o tastatură, însă potrivit unor cercetări la nivel național în acest domeniu, doar 2 familii din 10 dețin astăzi un calculator într-o locuință. Încă mai există șanse pentru România să-și revină din impas, dar asta nu poate avea loc decât dacă numărul celor conștienți de situația în care ne aflăm, ar începe să crească. Problema este că oamenii nu pricep cât de importantă este cultura, aici trebuie acționat îndeosebi, este necesară o demonstrație, le trebuie pus în vedere faptul că dacă ei nu au reușit în viață, copiii lor au șansa s-o facă, dar crescând fără a pune accentul pe cunoaștere, nu vor ajunge niște modele de urmat, ci doar o altă generație care va da naștere alteia, una mai puțin dezvoltată decât cealaltă.

Totodată, mai există și acei părinți care-și privează copiii de la dreptul la educație, considerând că ei sunt într-o mai mare măsură să-i învețe, atitudine greșită dupa părerea mea, întrucăt profesorii, invațătorii, oamenii de specialitate, au o pregătire academică în  acest sens. Se pare că cei de la conducere au o afinitate aparte pentru indiferență, în timp ce alături de copiii lor se lăfăie în bani, cartierele sărace și blocurile-fantomă se umplu de delicvenți minori, care din obligație față de părinți pleacă la cerșit și la furat. Cu puțin noroc, unii ajung mai întâi ori în centre de plasament, ori în insituții de reabilitare, dar adevărul este că majoritatea rămân la singurul stadiu pe care l-au cunoscut în dezvoltarea lor de-a lungul timpului, și-anume ANALFABETISMUL. Din această cauza, mai devreme sau mai târziu unii dintre ei ajung să capete boli, sau în orice caz, trăiesc, datorită insuficienței informațiilor, într-un mediu propice dezvoltării micozelor, virușilor și bacteriior, în niciun caz al potențialului lor.

Tot ca opinie personală cu privire la tema abordată, m-am gândit că in zilele noastre, tehnologia a vansată, ar putea fi de mare ajutor în vederea monitorizării dezvoltării pe toate planurile, ale copiilor. Altfel fiind spus, în momentul nașterii, mamele să fie obligate cumva, printr-o metodă formală, să aducă periodic la cunoștință autorităților, (spre exemplu Directiei Generale de Assistență și Protecție a Copiilor), informații cu privire la evoluția minorilor, încă de la vârste fragede (6 luni- 1 an, incluzând multitudinea factorilor extrinseci și intrinseci), care ulterior să fie stocate într-o bază de date, Astfel, legea făcându-i să se simtă oarecum constrânși de împrejurări pe acei părinți iresponsabili.

Conchid această lucrare cu ideea că atitudinile noastre față de problemele societății, pot fi de-o mare influență și că pornind de la pașii mărunți, deosebit de importanți spre atingerea scopurilor propuse, vom reuși să ne extindem intențiile determinante schimbării pozitive a acestei lumi, care în ireversibitatea trecerii rapide a timpului, contribuie la autodistrugerea acestui fruct cosmic, Terra.”


[1] Reînnoirea acordului de parteneriat cu Ministerul Educaţiei Cercetării şi Inovării este în curs.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s