Archive for the ‘Arta de a „muri” traind’ Category

Iubiti copii

Posted: Februarie 25, 2013 in Arta de a "muri" traind

Daruiti si iubiti-va urmasii.

Uneori viata poate fi stupid de scurta …

Anunțuri

Lost love…

Posted: Ianuarie 21, 2013 in Arta de a "muri" traind

Sometimes we think that our lives ended if the love dissapear. But it`s no true, the life must go on even we remain with broken hearts…

Lost…

Posted: Noiembrie 12, 2011 in Arta de a "muri" traind

…when The Love dissapear…

@home again

Posted: Octombrie 19, 2011 in Arta de a "muri" traind

din nou printre oameni…

Picasso - The Kiss

More..more…tears

Posted: Iunie 30, 2011 in Arta de a "muri" traind

It’s time for crying !

A lot…

 

But THE KISS, that „Hypothetical Kiss”… WILL REMAIN. FOREVER !!!

Iubire si suferinta

Posted: Iunie 25, 2011 in Arta de a "muri" traind

Ma identific intr-atat cu spusele Maestrului incat nu pot decat sa il citez.

In totalitate.

„Nu inlocuim pe cineva ci uitam. Iubire, tristete, fericire, durere, multumire, rani mai mult sau mai putin adanci, se cicatrizeaza si devin din ce in ce mai usor de suportat, odata cu indepartarea de momentul in care le-am trait.

Umplem noile clipe cu alte intamplari, alte evenimente si trairi, trecem cu oarece usurinta peste evenimente din trecut, totul face parte din mecanismul nostru de autoprotectie, de control al senzatiilor si trairilor, nu ne lasam coplesiti de trecut pentru a putea infrunta viitorul. Pana la urma totul depinde de puterea fiecaruia dintre noi de a uita si in cele din urma de a ne adapta la noua situatie.

Iubirea e mai greu de uitat, pentru ca in general e insotita de suferinta.

Hmm, desi nu asta urmaream la inceput, am ajuns sa vorbesc despre suferinta. Apropo, Cioran spunea ca suferinta insoteste intotdeauna iubirea si de aceea prea putini dintre noi stiu sa iubeasca. Sau stiu ce e iubirea. Tu stii? Sau ai preferat sa eviti suferinta inerenta?

Deci putem spune ca daca alegem sa iubim vom ajunge sa suferim…oare daca alegem sa suferim vom ajunge sa iubim?”

Un ultim gand…

Posted: Iunie 20, 2011 in Arta de a "muri" traind

La gandul ce a rasarit e-o cale-atat de lunga,

Cat mii de ani i-au trebuit Luminii sa-l atinga.

…….

Traind in cercul tau cel stramt,

O viata-ti vei petrece

Caci eu deja am devenit

Nemuritor, dar… rece.

(adaptare dupa Marele Poet)

My Muse… 😦

” – Bun gasit.

– Bine-ai revenit.

Ce s-a intamplat de te vad atat de trist copile ?

– Am venit sa- ti  cer UN SFAT.

Atat mai vreau apoi pot muri impacat.

– Dar vai ce e atat de grav de spui asemenea vorbe dragul meu ?

– Pai nu stiu cum sa incep. Ma tot chinui de doua luni sa vin sa marturisesc insa nu am avut curaj.

– Si acum ai ?

– Cred ca a sosit acea CLIPA.

-Cum asa ?

– Pentru ca ieri am pierdut si unica sansa de a-mi salva sufletul si de a salva sufletul celei pentru care as fi si murit daca trebuia. Femeia pe care am iubit-o dincolo de stele. Femeia visurilor oricarui barbat de pe Pamant. Un inger…

– Dar ce s-a intamplat dragul de tine de spui toate astea cu atata patos ? 😦

– Ehhh, asta e alta poveste. mai bine citeste ce am scris pe blogul meu pana acum si vei intelege la final. O dragoste imposibila.  Cu acei blestemati de 19 ani diferenta dintre noi2. Cu mult prea multe conditionari ale vietii si frustrari inca neconsumate ale fiecaruia. Cu….ufff, ajunge. 😦

– Imi pare rau sa aud asta, se vede din privirea ta ca ceva a murit de curand in sufletul tau zbuciumat de atatea nelinisti.:(

– Intocmai si de aceea am decis sa revin sa imi spun „amarul”. Nu-l mai suport in sinea mea !

– Stii prea bine ca eu intotdeauna am fost un bun ascultator asa ca te invit sa-mi spui ce te apasa atat de mult de nu mai poti trai in armonie ?

– Pai cum sa-ti zic, in fond e destul de simplu:

…am fost casatorit 15 ani cu o femeie extraordinara,  si ca rod al dragostei noastre a aparut acum 6 ani o fetita minunata pe nume Andreea-Alexandra. Un „fallen_angel”, caci Dumnezeu ne-a transmis prin ea ce misiune vom avea de indeplinit pentru a ajuta oamenii in suferinta. Este AUTISTA :((

–  Uff Doamne, infiorator.  Imi pare tare rau de fetita ta.

Dumezeule, cate chinuri ai indurat, imi inchipui 😦

–  Sa nu-ti para caci eu am reusit sa o SALVEZ de la o lume a „linistii” si „intunericului”. Am „readus-o” la viata.  La o viata traita in normalitate. Ca noi toti. Poate era mai bine sa o fi lasat asa ca sa nu o mai chinui acum cand nu o mai pot ajuta si sa o vad cum se va reintoarce in lumea ei, caci asa au decis „altii” pentru noi .:(

– Vai de mine sa nu mai spui asta niciodata dragul meu. Ce iti veni Doamne iarta-ma ?

– Pai aici am vrut sa ajung.

Nu o mai pot sustine. Ma simt neputincios. Nu mai am pe nimeni alaturi. M-au parasit cu totii. Si acum traiesc singur si al nimanui. Nimeni nu vrea sa auda de un copil asa mai …”ciudatel” cum ma vad ei 😦

Insa FETITA MEA ESTE NORMALA !!! 😦

Si incepuse ca se infiripe  in mintea ei mititica de doar 6 anisori speranta ca si-a gasit o prietena de suflet. Mamica ei cu papusa „Rapunzel”, cea pe care am iubit-o atat de mult insa acei 19 ani au decis in cele din urma. Si stiu ca si fosta mea prietena de suflet o iubea in felul sau. A fost SINGURA persoana din viata fiicei mele, de pana acum, care a SIMTIT ce inseamna sa-ti doresti si sa nu ai. AFECTIUNEA UNEI MAME 😦

Si de atunci fetita mea doarme in fiece noapte cu papusa ei preferata si mult dorita si viseaza frumos impreuna la lumi de basm., iat dimineata se scoala amandoua vesele si se fac frumoase vorbindu-si una alteia despre iubirea de oameni. Cu „Rapunzelul” pe care l-a rugat pe Mos Craciun sa i-l aduca si pe care mamica ei adevarata i-a refuzat-o. Caci a zis ca oricum o strica si e prea scumpa investitia, iar „mamica ei de suflet”  i-a adus-o intr-o clipita caci a SIMTIT. Fiindca au sufletete pereche. Suflete de ingeri.

– Dumnezeule !!!

– Dap… 😦

Daca dorinta unui copil si asa batut de soarta, se poate cuantifica in vreun fel, atunci chiar ca lumea in care traim este infinit mai rea si josnica decat lumea autistilor, a celor fara de cuvinte, a celor ce nu spun ci doar simt…:(

Insa acum durerea mea cea mai mare e ca tatal meu m-a distrus definitiv pe dinauntru dupa ce timp de atatia ani a sustinut evolutia mea.

– Ce vrei sa spui cu asta copile drag,  ca nu inteleg ?

– M-am despartit in cele din urma de mama fetitei mele si in final urma sa imi continui singur viata. Asa a decis Domnul pentru noi. Si iata ca apoi  am cunoscut un INGER DE FATA, si….am visat ca pot fi si eu macar o data in viata mea, fericit. Voiam chiar sa ne casatorim intr-o buna zi. Cu soare. Si…tatal meu s-a opus vointei mele de a trai, de a fi fericit, de a-mi ajuta si sustine copilul in terapiile ce le face pentru a fi normala. PENTRU A TRAI PRINTRE NOI.

Si asa, tatal meu, si-a arogat brusc capacitati „demiurgice” si nu-mi permite sa mai evoluez.

Am gresit enorm ca am crezut in corectitudinea sa de fost ofiter de armata  si om de onoare si i-am „lasat” pe incredere, cu titlu temporar,  tot ce am agonisit in ultimii mei 15 ani de viata: valori, amintiri, trairi, sentimente, TOTUL, in custodie. Si acum …m-a uitat:(

Insa am prieteni adevarati care ma ajuta sa supravietuiesc.

Pana in Ziua Judecatii…divine.

Astazi batranica la care stau in gazda mi-a facut cel mai mare cadou pe care l-am visat vreodata.

Stiind ca nu am nimic de mancare in casa, ca tot ce agonisesc din munca mea  ii dau acum mamei fetitei mele ca  sa ii continue terapia, mi-a dat jumatate din painea ei.

Veche, uscata, mucegaita, a fost cea mai gustoasa paine din lume.

A fost data DIN SUFLET

Multumesc Doamna L.

Iar tatal meu m-a schimbat pe un pumn de arginti 😦

Oricum l-am iertat de atunci. E tatal meu…

– Ce pot acum sa iti mai zic acum caci m-a devastat povestea ta incredibila, copile…

 – Sa ai incredere in tine, sa confirmi,  sa ajuti, sa ierti,  si sa…speri.

Daca vei merita…VEI FI FERICIT.

Caci Dumnezeu te va vedea, iar ingerii se vor intoarce in viata ta, chiar daca, poate, abia in  cea de dincolo. Insa se vor intoarce.

SI SA LUPTI CONTINUU PENTRU FERICIREA TA !

Mult succes in viata…

– Multumesc pentru tot.”

Be.Atitudine

Posted: Iunie 2, 2011 in Arta de a "muri" traind

Nu dispretui lucrurile mici; o lumânare poate face oricând ceea ce nu poate face soarele niciodata : sa lumineze în întuneric..